Cu 2 zile în urmă citisem într-un articol dintr-un ziar precum magazinul de specialitate al CV Cricova situat pe Ştefan cel Mare şi Sfânt e de vînzare, iar la început de septembrie va avea loc o licitaţie publică cu strigare. Conform celor declarate de directorul general al combinatului de vinuri, crama nu aduce nici un „beneficiu” întreprinderii.
Păi cum să aducă multe vînzări dacă nu se investeşte mai deloc în acest magazin (cu excepţia geamurilor din exterior), care după părerea mea e un activ valoros şi cu potenţial. În locul lui Bodiul, aş pune în mod serios această sarcină în cadrul departamentului de marketing, ca să revadă conceptul magazinului, să vină cu propuneri managerii responsabili de acestă direcţie.
Idei ar fi multe, mai ales pentru un magazin de vinuri moldoveneşti, situat în centrul capitalei, pe aşa o suprafaţă, începînd de la vitrina exterioară pînă la cunoaşterea unor limbi străine la nivel de conversaţie de către vînzători, pentru deservirea turiştilor străini. Totuşi Cricova, reprezintă un punct turistic important pentru Moldova.
La urma urmei apelezi la vreo agenţie specializată în shopper marketing de la noi sau de peste hotare, mai dai nişte bani dar îţi transformă magazinul.
Destul de activ se promovează Di & Trade pe piața locală a aparatelor de aer condiționat (și nu doar). Au și bugetele corespunzătoare o dată ce desfășoară campanii de publicitate de cîteva ori pe an.
Dacă anul trecut vorbea lumea de billboard-ul de mai jos și despre acela cu o femeie pe jumătate goală, de care ziceau unii că chiar era angajata companiei, în 2013 sunt la fel de creativi doar că dezvoltă alte idei.
Mai au un pic la limba română de lucrat.
Cam pe la început de august dacă nu greșesc, Nescafe a început campania de publicitate (cel puțin TV, Outdoor) – ”Trezește-ți simțurile”.
Destul de ok, și spotul vine cu ceva mai nou, dar de ce în luna august, care e destul de călduroasă anul ăsta și cam e vacanță la mulți?
Sau în toamnă vine rîndul altui brand? Jacobs a fost destul de activă în perioada rece și prin magazine cu degustațiile noului tip de cafea, și în afara lor.
Vedeți un articol pe eco.md despre ce preferințe au moldovenii cînd e vorba de cafea, conform unei cercetări de piață de la TNS.
Pe segmentul bastonașelor dulci din crupe de porumb a mai apărut un produs.
Ambalajul se aseamănă mult cu cel al Cristinuței de la Sevex-Prim cu aceiași idee – în fiecare cutie găsești cîte o surpriză, fie pentru fete, fie pentru băieți.
Acestea sunt fabricate de o firmă Dandar SRL și preambalate împreună cu jucăria de către Buelo SRL. De fapt și ultima se promovează pe ambalaj, cu un logo care nu prea e clar ce semnifică, vedeți imaginea de alături. Am observat și niște panouri din alea prinse de stîlpi pe strada Ismail prin care își fac publicitate.
Cristinuța deja are un nume pe această categorie și cu siguranță că multor adulți, nu doar copiilor le place să ronțăie bastonașele dulci și uneori să mai dea peste vreo surpriză. Nu am observat ca Sevex-Prim SRL să bage bani în publicitate pentru a-și promova produsul (văzusem primăvara la niște vitrine, sticle de Coca-Cola lipite cu pachete de bastonașe, de fapt era mai mult pentru vînzările de Coca-Cola decît pentru Sevex-Prim SRL). Nici nu a avut nevoie pînă acum, mai departe vedem ce fac. Dacă ar începe vreo campanie de marketing ar ridica și prețul probabil.
Vedem și ce resurse va investi Buelo pentru a ”mușca” din cota Cristinuței, care diferă la gust și preț.
Dacă ne apar ceva probleme cu privire la calitatea unui produs sau serviciu achiziţionat sau deservirea lasă mult de dorit într-un magazin, Agenţia dată ne rezolvă problema. Aceasta în caz că nu vrem să soluţionăm problema apărută cu administraţia unităţii comerciale şi aşteptăm dreptatea din partea statului.
Agenţiei ii revin mai multe funcţii şi toate-s de bază:
1) organizarea şi desfăşurarea activităţilor de supraveghere a pieţei privind corespunderea produselor plasate pe piaţă şi a serviciilor prestate cu cerinţele prescrise şi/sau declarate, inclusiv prin efectuarea controlului, în numele statului, la toate etapele ciclului vital al produsului sau al prestării serviciului;
2) efectuarea controlului metrologic legal asupra normelor privind asigurarea metrologică, starea etaloanelor, mijloacelor de măsurare şi a materialelor de referinţă din domeniul metrologiei legale;
3) efectuarea controlului de stat privind respectarea normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţilor de comerţ;
4) desfăşurarea activităţilor privind protecţia intereselor economice ale consumatorilor;
5) desfăşurarea activităţilor de informare şi educare a cetăţenilor privind drepturile pe care le au în calitate de consumatori.
Dar are şi peste 20 de atribuţii (conform paginii oficiale), dintre care cele mai importante mi-au părut astea:
Ce ţine de legislaţie, există vreo 11 legi ce reglementează acest domeniu, începînd de la Legea cu privire la petiţionare, din 1994 şi ajungînd la cea de anul trecut cu privire la protecţia consumatorilor şi cam tot atîtea hotărîri de Guvern.
Elemente ce se referă la protecția consumatorului putem găsi încă din cele mai vechi timpuri, ca o reacție necesară la tendințele de profit cu orice preț din partea producătorilor și a vînzătorilor. De exemplu, în Mesopotamia Antică, prin Codul lui Hammurapi din 1750 î.e.n. s-au impus o serie de reguli privind creditul, împrumutul, calitatea mărfurilor și serviciilor. În sec. al XV-lea, în Austria s-a introdus ca pedeapsă pentru comercianții de lapte alterat să bea tot laptele alterat scos spre vînzare. În mod asemănător, în Franța, cine vindea ouă stricate devenea ținta acestora. În 1906, s-a introdus în SUA legea controlului medicamentelor și a produselor din carne. Totodată, a fost înființată Comisia Federală pentru Comerț și s-au adoptat legile antimonopol. În 1924 se realizează un pas important în Anglia, prin adoptarea unuia dintre primele coduri de conduită etică în domeniul reclamei.
Acţiunile sociale şi elaborarea unor norme legislative care să vină în sprijinul protecţiei consumatorilor încep să se impună sub o formă coerentă abia în a doua jumătate a secolului XX. În acest sens, se consideră că un rol decisiv l-a avut preşedintele Statelor Unite ale Americii John F. Kennedy, care la 15 martie 1962, în discursul intitulat „Asupra protecţiei intereselor consumatorului”, a anuţat cele 4 drepturi fundamentale ale acestuia: dreptul la siguranţă, dreptul la informare, dreptul de a alege şi dreptul de a fi ascultat. Ulterior, a mai fost adăugat şi dreptul consumatorului de a fi despăgubit de către un comerciant, care l-a determinat să încheie un contract cu încălcarea unui din cele 4 drepturi enunţate mai sus. Mişcarea de promovare legislativă a unor drepturi privind protecţia consumatorului s-a propagat începînd cu perioada 1960-1970, în diverse state europene ca Danemarca, Suedia, Marea Britanie, Germania şi Franţa. Ceva mai tîrziu, acţiuni legislative similare au avut loc în Spania şi Portugalia.
În 1975, Comisia Comunităţii Europene a adoptat „Program pentru o politică de protecţie şi informare a consumatorilor”, iar în 1985, ONU a elaborat „Principiile directoare pentru protecţia consumatorilor”. Aceste documente generice au stimulat unor active legislative pentru protecţia consumatorilor în majoritatea ţărilor.